Pretutindeni în Uniunea Europeană ne confruntăm cu un deficit de personal de îngrijire și de alte categorii de personal medical, medici, asistente medicale și asistenți medicali. Observăm acest lucru atât în unitățile de îngrijire a sănătății, cât și în cele pentru persoanele în vârstă. Ce contribuie la această problemă și ce se poate face în acest sens?

Motivele sunt mai multe

Munca personalului de îngrijire este văzută ca fiind neatractivă din punct de vedere social, însă este o muncă foarte importantă – acordarea de îngrijire și asistență persoanelor vulnerabile. Multe familii nu pot avea grijă de o rudă în vârstă, care suferă și ea de diverse diagnostice, deoarece trebuie să meargă la serviciu și au deja propriile familii. Un alt motiv este reprezentat de cerințele fizice și emoționale ale muncii. Îngrijitorii intră adesea în contact cu persoane în vârstă care suferă de boli grave sau se confruntă cu situații dificile. Aceștia sunt imobilizați, suferă de demență și pot fi afectați de frecvente oscilații și schimbări de dispoziție. În plus, personalul de îngrijire este adesea subevaluat în societate. Nu există prea multe semnificații legate de munca de îngrijitor. Această activitate este la fel de neinteresantă pentru mulți în ceea ce privește evaluarea financiară. Medicii,asistenții medicali, paramedicii și îngrijitorii de la domiciliu și de la azil lucrează în timpul sărbătorilor, ceea ce reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea motivației de a urma aceste profesii.

Soluția este de a angaja personal din străinătate

Pentru ca oamenii să poată lucra în profesia de îngrijitor și, de asemenea, în posturi din domeniul sănătății, este necesar să se integreze pe piața forței de muncă persoanele din țările din afara Uniunii Europene și să li se permită să lucreze atât în unitățile de asistență medicală, cât și în cele pentru persoanele în vârstă. Acestea sunt așa-numitele țări din lumea a treia, care sunt în general cunoscute pentru nivelul lor scăzut de trai. Oamenii din țările în curs de dezvoltare consideră atractivă o astfel de muncă și sunt interesați de ea, deoarece câștigă salarii foarte mici în țările lor. Acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile curente și, de multe ori, nici măcar nu pot duce un trai decent. Pe lângă salariile mici, există și o rată ridicată a șomajului. Conceptul de țară din lumea a treia datează încă din timpul Războiului Rece. A fost introdus pentru a desemna țările care nu s-au alăturat SUA (Prima lume) sau URSS (A doua lume) în timpul războiului. Scopul oferirii de locuri de muncă străinilor este de a permite persoanelor care au studii, sunt calificate și au experiență în domeniu să lucreze în industria lor și să nu fie lăsate să facă munci de jos.

Aceasta aduce avantaje

Lucrătorii din țările terțe caută oportunități mai bune de angajare, condiții economice și, în general, condiții de viață mai bune. Acesta este motivul pentru care migrează din țările lor de origine în căutarea unui loc de muncă. Persoanele din țări terțe merg în țările Uniunii Europene pentru a studia la universitate ca stagiari sau studenți în schimb de experiență și apoi doresc să rămână să lucreze. În acest caz, procesul de integrare este mai simplu, deoarece nu există un program suplimentar. Angajarea străinilor are avantajele sale. Aceasta contribuie la diversitatea culturală și la estomparea diferențelor. Dacă un angajator oferă locuri de muncă străinilor din țări din lumea a treia, acesta își va îmbunătăți competitivitatea prin extinderea contactelor sale și intrarea pe o altă piață. Un alt avantaj este că această forță de muncă este mai ieftină.

Procesul de integrare

Pentru a lucra într-o altă țară, străinii trebuie mai întâi să se integreze în sistemul acesteia. Scopul integrării este de a-i ajuta pe migranți să se integreze (și nu numai) în viața profesională. Primul pas al integrării este de a se asigura că străinul este calificat și că poate face munca necesară. Acest lucru necesită verificarea calificărilor, a educației și a competențelor persoanei străine aflate în căutarea unui loc de muncă. În cadrul țărilor, atât cerințele, cât și calificările educaționale pot varia pentru anumite locuri de muncă. Un alt punct important este familiarizarea străinului cu legile, reglementările și obiceiurile culturale locale. Este esențial ca migrantul să se obișnuiască și să își poată adapta comportamentul la noul mediu. Desigur, procesul de integrare variază în funcție de fiecare stat în parte și de condițiile stabilite de liderii săi. Străinul trebuie să obțină un permis de muncă în țara în care dorește să lucreze. Pentru aceasta este nevoie de documentele necesare.

În Atena, oferim, de asemenea, oportunități persoanelor din țările mai puțin dezvoltate. În prezent, angajăm lucrători din Ucraina, unde situația este încă nefavorabilă și țara se află în stare de război. La Atena, am dori ca, în viitor, piața din țările vest-europene să se deschidă pentru străinii din țările în curs de dezvoltare și să le oferim o șansă la o viață mai bună.